şi parcă aş citi-ntr-o carte.
Căci - niciodată, ea nu a avut de spus mare lucru folosind cuvinte.
În locul ei, tăcerea spunea totul, atunci când ale sale vorbe adormeau în nopţi târzii.
Cu timpul, am descoperit că, de fapt, cuvintele nerostite se trezeau în interiorul sufletului meu.
Şi să mai spună cineva că
tăcerea nu-i frumoasă!
© Andrei Niedermayer
Venim, visăm, plecăm...
Un comentariu: